thailanda-1

Din țara zâmbetului, în România

Călătorim nu pentru că vrem să fugim de viață, ci pentru a nu lăsa viața să ne scape. Puțini sunt cei care pot să trăiască după un asemnea motto. Decizia de a-ți părăsi țara și de a descoperi culturi total diferite reprezintă în același timp decizia de a-ți lua viața în propriile mâini și de a alege necunoscutul în deprimentul rutinei. La Discover Social, proiect AIESEC ce dorește să îi familiarizeze pe copiii din orfelinate cu mediul internațional și diferențele culturale, am avut ocazia să o întâlnesc pe Gumpor, o persoană îndrâgostită iremediabil de călătorii și de…România!

Gumpor cunoștea foarte bine importanța acceptării diferențelor culturale și adaptarea la diversitate, căci se despărțise de Thailanda, pentru a studia în SUA și mai apoi în Elveția, iar acum acceptase o nouă provocare: România. Mai simplu spus, era omul potrivit la proiectul potrivit. Înainte de a pleca de pe meleagurile mioritice a dorit să își împărtășească experiența și cu alții, din dorința de a-i inspira pe cât mai mulți să își depășească “granițele’’ mentale.

1

De ce ai ales România? Ai fi putut alege alte 125 țări. Ce te-a atras aici?

A fost ceva întâmplător. De fapt, eu aleg de fiecare dată locurile despre care nu am nici cea mai mică idee. Poate a fost și destinul la mijloc. Mai erau 3 săptămâni până la data la care voiam să plec și nu fusesem acceptată nicăieri încă. Apoi am aflat de oportunitatea din București și am fost acceptată.  Cuvintele care ar descrie cel mai bine experiența mea ar fi: destin, spontaneitate și întâmplător.

Ce știai despre România înainte să vii aici?

Îmi amintesc că am fost întrebată ce știu despre România în timpul interviului pe care l-am susținut înainte să fiu acceptată și răspunsul meu, total neașteptat de alftel, a fost că România este numele unei țări despre care știu că se află în Europa. Atât.

Niciuna din cunoștințele mele nu mai fusese aici, nu era o destinație turistică pentru tailandezi, ca să spun așa, și am început să mă întreb “De ce”? De ce lumea nu alege să călătorească într-o țară precum România? Tocmai pentru că nu știam nimic despre România, acesta a fost și motivul pentru care am ales această țară: să învăț despre ea.

3

Ce așteptări aveai înainte să vii în România?

Am încercat să nu am așteptări. De fapt, când călătorești ar trebui să ai mintea deschisă. Dacă vrei, poți spune că trebuie să fii precum o haină albă, pe care să o colorezi cu experiențele pe care le ai în țara în care călătorești. Este de preferat  să nu strici tabloul general având așteptări.

Singurul lucru la care mă puteam gândi atunci era cât de entuziasmată mă simțeam pentru că urma să trăiesc niste experiențe extraordinare și anticipam lecțiile de viață pe care le voi învăța de la o țară aflată la celălalt capăt al planetei față de țara mea natală.

Ai întâmpinat șocuri culturale?

Desigur. Aici totul este diferit: alt tip de mâncare, altă tipologie de oameni și alte preferințe în general. Oamenii definesc șocurile culturale ca experiențele negative pe care le-au avut, ce le-a atras atenția în mod negativ, dar eu nu le-am interpretat așa. Lucrurile care m-au șocat le-am acceptat ca fiind normale pentru țara aceasta. Oriunde te duci vei avea de înfruntat diferențe culturale. Totul stă în oamenii pe care îi întâlnești de-a lungul experienței tale într-o altă țară. Am întâlnit și oameni mai puțini plăcuți, dar am realizat că dacă un om este așa, asta nu înseamna că toată țara lui este precum el.

Un exemplu de lucru care m-a șocat au fost prieteniile la voi. Oamenii de aici nu țin cont de vârstă atunci când își aleg prietenii. Tu poți avea 20 de ani, iar cel mai bun prieten al tău să aibă 25. În Thailanda, prieteniile se leagă  doar între oamenii de aceeași vârstă, deoarece dacă ești mai tânăr trebuie să arăți respect față de cel care este mai mare decât tine. Așa că pe o cunoștință care este mai în vârstă decât tine cu doar câțiva ani o vei numi “sora/frate mai mare”. Iar această formă de respect o vei pune în fața numelui persoanei cu care vorbești. Așa că această diferență de vârstă se va simți de fiecare dată când vorbești cu cineva. Acest lucru este un exemplu de o diferență culturală si nu este nimic rău în asta. Este doar un aspect care se manifestă în moduri diferite în părți ale lumii diferite.

2

Care au fost lucrurile te-au impresionat la început?

Mi-a plăcut modul direct și deschis de exprimare al oamenilor. Societatea în general m-a impresionat în mod plăcut. Dar în același timp acest mod direct de te exprima poate deveni deranjant uneori. Unii oameni cred că te pot aborda oricând și legat de orice subiect vor ei, de exemplu să îți ceară bani. Acest lucru te poate face să te simți nesigur și în mod sigur te enervează.

Acum, la finalul experieței tale în România, ce poți spune că îți place și ce nu îți place aici?

România este un exemplu de țară exotică pentru mine. Aveți foarte multe tradiții frumoase, locuri istorice și peisaje minunate de care ați avut grijă și le-ați lăsat generațiilor următoare. Cred că acesta este un aspect pe care România îl are în comun cu Thailanda: “timpul trece, dar unicitatea rămâne încă”. Pentru mine, țara aceasta reprezintă granița dintre Asia și Europa. Lucrurile negative vreau să le trec cu vederea. Despre români pot spune că sunt respectuoși. Aveți o unicitate care nu cred că va dispărea vreodată. România are o cultură foarte bogată pe care oamenii ar trebui să o descopere mai des.

Gumpor, îți mulțumim că ai ales să fii cetățean global în România și te așteptăm cu sarmale calde la urmatoare vizită!

Dacă cuvintele lui Gumpor ți-au trezit dorul de ducă, alege să îți începi noua aventura înscriindu-te aici: http://aiesec.ro/studenti/voluntariat-international/

Ioana Ungurianu